Populaţia totală cuprinsă în cadrul teritoriului este de 45.861 locuitori. Populaţia teritoriului reprezintă 3,26% din populaţia cumulată a celor două judeţe. În cadrul judeţului Iaşi trăiesc un număr de 34.991 locuitori, reprezentând 4,23% din populaţia totală a judeţului Iaşi şi 8,04% din populaţia din mediul rural a judeţului Iaşi. În cadrul judeţului Botoşani sunt locaţi 10.970 locuitori respectiv 2,42% din populaţia totală judeţului Botoşani, reprezentând 1,19% din populaţia rurală (5.192 locuitori) şi 1,45% din populaţia urbană (5.678 locuitori) a judeţului Botoşani.
Densitatea populaţiei în cadrul teritoriului Grupului de acţiune locală Valea Prutului este de 62,23 locuitori/km patrat.

Din punct de vedere geografic teritoriul Grupului de acţiune locală Valea Prutului se învecinează cu:

• Nord – comunele Ripiceni, Mihălăşeni, Dobârceni din judeţul Botoşani.
• Est – graniţa cu Republica Moldova, atât pe teritoriul judeţului Iaşi, cât şi a judeţului Botoşani.
• Sud – Oraşul Iaşi, comunele Aroneanu, Golăieşti din judeţul Iaşi.
• Vest – Comunele Rediu, Movileni, Vlădeni, Şipote din judeţul Iaşi şi Răuseni, Hlipiceni, Albeşti, din judeţul Botoşani.

Relieful
Teritoriul Grupului de acţiune locală Valea Prutului se integrează întru totul ansamblului Podişului Moldovei, cu o alcătuire geologică relativ simplă, cu o mobilitate tectonică redusă, cu structură şi litologie destul de uniforme. Relieful este dezvoltat pe roci sedimentare, respectiv argile şi marne sarmatice cu alternanţe subţiri de nisipuri fine.
Relieful actual derivă dintr-o veche câmpie marină ce s-a înălţat uşor fiind urmată de retragerea mării sarmatice, vechiul relief fiind înlocuit cu un relief de dealuri şi coline mai joase separate de văi largi. Morfologia reliefului teritoriului pune în evidenţă altitudini ce se desfăşoară între valorile de 32 m – în zona şesului Prutului, şi 240 m cota maximă, în general predominând altitudini medii de 100 şi 150 m.
Luncile au lăţimi variabile: 0,2 – 2,5 km şi sunt alcătuite din depozite aluviale şi aluvio – coluvio – proluviale, cu grosimi de 3 – 20 m, mai nisipoase în bază, cu lentile de prundişuri şi argile nisipoase spre suprafaţă. Cele mai dezvoltate sunt şesurile Prutului, Jijiei, Bahluiului, Bahlueţului, Miletinului.

Clima
Teritoriul Grupului de acţiune locală Valea Prutului aparţine zonei de climat temperat – continental pronunţat, aflat sub influenţa anticiclonilor atlantic şi euro-asiatic.
Radiaţia solară globală, cu valori medii de 116 kcal/cm2 are o distribuţie neuniformă în cursul anului. 40% din total revine perioadei de vară (iulie = 17 kcal/cm2), în timp ce iarna se realizează doar 10% (ianuarie = 2,2 kcal/cm2).
Temperatura medie anuală a aerului este cuprinsă între 9°C şi 10°C. Cele mai mari valori medii lunare se înregistrează în iulie (18°C – 20°C în zonele înalte), iar cele mai mici valori se înregistrează în ianuarie (între -3°C şi – 4°C).
Durata de strălucire a soarelui atinge 2.076 ore anual.
Caracterul continental e pus în evidenţă de valorile extreme ale temperaturilor: Temperaturile de peste 5°C încep de la 23 martie şi durează până spre 11 noiembrie, iar cele ce depăşesc 10°C se înregistrează între 11 aprilie şi 20 octombrie (180 -185 zile), aceasta fiind şi perioada de dezvoltare optimă a culturilor agricole.
O caracteristică termică specifică intervalului noiembrie – martie este îngheţul, care se produce, în medie, toamna în octombrie şi primăvara în aprilie, numărul mediu al zilelor cu îngheţ fiind de 110. Cel mai timpuriu îngheţ s-a înregistrat la 10 septembrie, iar cel mai târziu la 21 mai. În mod obişnuit, primul îngheţ se produce în jurul datei de 14 octombrie, iar ultimul la 20 aprilie. Numărul mediu al zilelor cu îngheţ este 110.
În perioada caldă a anului se înregistrează în medie 85 zile de vară cu temperaturi maxime egale sau mai mari de 25°C şi 23 zile tropicale cu temperaturi maxime egale sau mai mari de 30°C.
Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale de 75 – 76 %. Cele mai mari valori lunare depăşesc 85 – 90 % iarna, iar cele mai reduse coboară până la 64 – 65% vara. Important de menţionat este deficitul de umiditate din aer care se înregistrează în aprilie – mai (67 – 66%), influenţând negativ dezvoltarea vegetaţiei.
Nebulozitatea este direct influenţată de temperatura şi umezeala aerului, valoarea medie anuală variind de la 5 zecimi la 6,5 zecimi, cele mai mari valori medii lunare înregistrându-se iarna (peste 7 zecimi).
Precipitaţiile atmosferice care cad pe teritoriul variază de la 450 – 550 mm în medie pe an la limitele de nord – est şi sud. În timpul anului, regimul precipitaţiilor este de asemenea neuniform, înregistrându-se cantităţi mari în mai şi iunie, uneori şi iulie (65 – 75 mm în medie) şi mici în decembrie – martie (25 – 35 mm în medie). În proporţie de 70% ele cad sub formă de ploaie, cu excepţia intervalului din ultima decadă a lunii noiembrie, până în ultima decadă a lunii martie, când se înregistrează 34 – 42 zile cu ninsoare. Din totalul precipitaţiilor, 35 – 40% cad vara, 23 – 30% primăvara, 17-23% toamna şi 10-17% iarna.
În cursul unui an sunt în medie, 190 de zile fără precipitaţii, iar gruparea lor în perioada vegetativă a culturilor, are influenţe negative asupra recoltelor. Precipitaţiile sub forma de ninsoare din perioada rece a anului înregistrează un număr mediu de 33 zile.
Vânturile care bat pe teritoriul microregiunii se caracterizează prin fluctuaţii mari de direcţie şi viteză, fiind determinate atât de circulaţia generală a maselor de aer cât şi de orientarea reliefului.
Cele mai mari frecvenţe medii anuale le au vânturile dinspre NV (29 %) urmate de vânturile dinspre N (12 %), S (11 %), SV (10%) şi SE (9%). Cele mai mici frecvenţe le au vânturile dinspre NE (2%).

Solul
Din punct de vedere pedologic pe teritoriul Grupului de acţiune locală Valea Prutului se întâlnesc soluri cu însuşiri deosebite şi cu pretabilităţi diferite,identificându-se următoarele categorii:

• protosoluri, aproximativ 29,85% din teritoriu;
• cernisoluri, aproximativ 62,13% din teritoriu;
• luvisoluri, aproximativ 0,07% din teritoriu;
• pelisoluri, aproximativ 0,09% din teritoriu;
• hidrosoluri, aproximativ 2,41% din teritoriu;
• salsodisoluri, aproximativ 1,36% din teritoriu;
• antrisoluri, aproximativ 4,10% din teritoriu.

Printre procesele geomorfologice cele mai frecvent întâlnite pe teritoriul Grupului de acţiune locală Valea Prutului sunt în primul rând eroziunea solului şi alunecările de teren care se întâlnesc pe terenurile în pantă şi fenomene de depunere cu acumulări ce se găsesc pe văi şi lunci.
Din punct de vedere al potenţialului lor natural de fertilitate, solurile pot fi grupate astfel:

• Soluri cu potenţial ridicat de fertilitate în care se includ toate tipurile de cernoziomuri şi unele aluviosoluri, când nu sunt afectate de factori limitativi. Aceste soluri se pretează pentru tot felul de utilizări agricole (culturi cerealiere, pajişti, plantaţii viti-pomicole), dar cele mai mari note de bonitate le primesc pentru culturi cerealiere şi tehnice;
• Soluri cu potenţial moderat de fertilitate sunt faeoziomurile şi preluvosolurile, rendzinele, majoritatea aluviosolurilor, precum şi cele slab – moderate din prima categorie (cernoziomuri);
• Soluri cu potenţial scăzut de fertilitate includ soluri erodate şi slab dezvoltate (erodosoluri şi regosoluri) cu pretabilitate limitată pentru pajişti, plantaţii viti-pomicole şi forestiere, apoi unele luvosoluri, pretabile pentru pajişti, plantaţii pomicole şi unele culturi de câmp, gleiosolurile şi solurile gleice, pretabile pentru fâneţe.